Și Să

Posted: mai 11, 2015 in StiintaCiudata

4c45c6d1ac27a_hires

.
sa vrei sa vorbesti cu cineva
sa te aculte
si
sa nu ai cui

.
sa vrei sa iei in brate
si
sa nu ai pe cine

.
si
sa privesti umbra care
acum
este doar singura

.
amer te inteleg

@stanadrianroberto

Reclame

Home

Posted: mai 25, 2014 in StiintaCiudata

Si noua ne pasa de singura noastra casa.


Cine Mananca din Rosia Montana

Posted: ianuarie 29, 2014 in StiintaCiudata

Stiu ca nu mai e la moda sa fim uniti si sa salvam Rosia, dar articolul asta mi-a destupat putin mintile si m-a facut sa cred ca in Romania este nevoie de multa franghie, o padure si un Liviu Rebreanu care sa descrie natura lucrurilor din timpul procesului. Articolul este un interviu cu fost procurorul militar ce a instrumentat dosarul Rosia Montana de la inceputurile ei de prin ’95 si reuseste sa rezolve enigmele unei trafic de tara, influente politice si neinteres la nivelul conducerii.
link aici : http://ioncoja.ro/textele-altora/dna-de-ce-nu-intervine-la-rosia-montana/


1. Trust Yourself – who do you want to be?
2. Break the rules – be original, think outside
3. Dont be afraid to fail – you can’t always win
4. Ignore the „no” sayers
5. Work your butt off – don’t fail cause u didn’t worked enough
6. Give something back

Video  —  Posted: ianuarie 28, 2014 in StiintaCiudata

Pare ca… Mi-e Dor!

Posted: noiembrie 7, 2013 in StiintaCiudata
Etichete:, , , , ,

str. lipscani_L

Mi-e dor de mirosul de acasa, de zgomotul si agitatia ei. Mi-e dor de franzela integrala gata feliata si de inghetata la cornet din coltul blocului. Poftesc de zile intregi dupa un Dristor Kebab, dar nu il gasesc. Mi-e dor de Fornettiuri si ai lor mici soricei. Mi-e dor de fasolea cu carnati si de cascavalul afumat. Gustul cartofilor prajiti ai bunicii deja a devenit halucinant. Imi lipsesc raioanele cu carne de toate felurile si branza proaspata. Ce sa mai zic de dulciurile cu adevarat dulci. Mi-e dor de Dorna si de Aqua, de Prigat si de Santal.

Mi-e dor de nonstopurile deschise la orice ora si de posibilitatea de a cumpara tigari din orice loc. Mi-e dor de cainii de pe strada. Mi-e dor de caldura innabusitoare si de crivatul uscat. Mi-e dor de caminul meu si de colegii mei de camera. Mi-e dor de salile goale de curs, de orele de seminar. Mi-e dor de gunoiul care nu isi gaseste locul in bataia vantului. Mi-e dor de barierele usor de sarit ale Metroului si de statia de la Unirii. Mi-e dor Covrigi calzi cu cremvusti si masline.

Mi-e dor de Lipscani si ale sale pietre cubice, de tocurile prea inalte, de fustele prea scurte, de fetele prea obosite dupa lungi nopti de distractie. Mi-e dor de muzica care se aude din subsoluri si de mirosul de iarba de la balcoane. Mi-e dor de balconul meu. Ce sa mai zic de acea canapea si toate amintirile ei. Mi-e dor sa ma intrebe paznicul in fiecare zi la ce apartament urc. Mi-e dor sa ma duc la o petrecere si sa am mai multi bani decat trebuie.

Mi-e dor de un rasarit de soare prea devreme. Mi-e dor de Gara de Nord, de oameni care iti vand bilete. Mi-e dor de cupoanele de student si de trenurile care intarzie sau de nasii care inca te mai iau cu ei. Mi-e dor de Dunare si de a ei Delta. Mi-e dor de filelist, de cei zeci de mega pe secunda si de wifi-uri la tot pasul.

Dar cel mai mult mi-e dor de voi.

De Sapte Luni in Paris

Posted: octombrie 25, 2013 in StiintaCiudata
Etichete:, , , ,

Untitled
Acum vreo 3 ani mama ma tot batea la cap sa ma inscriu in programul Erasmus. Aceasta idee nu mi-a suras prea mult la inceput, dar ei i-a placut atat de mult incat, cu vreo 7 luni in urma, am castigat o bursa de studii pentru un an in strainatate. Voiam un oras micut, cu destula verdeata, cu veverite ce zburda cu nuci in gura pe strazile unui parc central. Asa ca am fost indrumat catre Paris.

Ma trezisem, intr-o dimineata, un pic cam ciufulit dupa o seara interesanta cu o asiatica pe care tocmai o cunoscusem la reuniunea studentilor straini. Totul a inceput interesant, petrecerea s-a tinut in aer liber sub un acoperis sprijitit de zeci de coloane romane care se inaltau la peste 7 metri. Locatia era intr-un parc din campusul universitar Cité U. S-a baut destul de mult vin si asta ma face mereu sa vorbesc franceza mai usor si mai bine. M-am distrat ok si in plus, dimineata m-am trezit in patul unei asiatice.

Micul dejun a lipsit cu desavarsire, in mare pentru ca tipa nu mai avea nimic in frigider decat orez si eu nimic prin buzunare. I-am lasat un bilet pe usa cu numarul meu de telefon si am plecat spre gara. Tin sa precizez ca, aici, nu numai ca trenurile ajung la ora fixa, dar o fac si din juma in juma de ora si nici nu sunt nasi in tren. Asa ca am trecut fara sa platesc de niste bariere ca la metru, in spatele unei madam. Nici nu m-a simtit. In tren, m-am asezat obosit pe trei locuri dispuse cumva intr-un mic semi-compartiment, asteptand semnalul de inchidere a usilor si plecarea.

Doi negri si un arab, care au intrat din celalalt vagon ocupa cealalta jumatate de semi-compartiment. Pareau ciudati la inceput dar nu i-am bagat prea mult in seama. Vorbreau o franceza destul de straina pentru mine. La un moment dat, unul dintre negri isi ia un picior in brate, isi scoate adidasul, baga mainile in el si scoate o mare punga cu iarba. Eu deja ma blocasem. Celalalt negru primeste punga, o desface, isi face un cui dupa care fara nici macar cea mai mica ezitare si nici bagare de seama ca eu sunt acolo isi aprinde cuiul. Eram fericit pentru ei, dar in agonie cu mine. Nu mai fumasem de cand am schimbat tara iar mirosul acela imi cam sucea mintile.

Seara am planuit sa ma vad cu Natasha, o rusoaica cu mai mult tupeu decat mine si cu o pofta mai mare decat a mea. Am baut doua beri intr-un parc de skateri si am stat la o barfa. Cand i-am povestit despre incidentul din tren i-am aprins dorinta. Ii intrebase pe niste draci din zona si afla de capatul unei linii de metrou, Temple. La iesirea de metrou s-a deschis o zona foarte dubioasa, intunecata si ascunsa sub o mare autostrada. Am intrebat prima persoana care ne-a iesit in fata daca are idee de “ceva” prin zona. Se intampla ca si el sa fie acolo cu aceleasi treburi si ca era italian. Ne-a spus sa mai asteptam putin ca tocmai ce intrase politia “inauntru”.

Am asteptat cu Natasha o juma de ora sa se intample ceva. Nu prea intelegeam exact ce trebuia sa urmeze si deja zona devenise plina de oameni. De parca cineva ar fi oprit fluxul normal al cumparatorilor. Am intalnit si un caine, BauBau, dar nu stiu de ce nu venea deloc cand il strigam eu. In cele din urma se aude o voce impunatoare peste multime. (S-a dat drumul, imi spusesei in romana.) Si a inceput agitatia. Oamenii erau foarte bine organizati, ne intampinau cu foite si tigari la bucata, dupa care ne imparteau pe 2 randuri: la 10 euro, sau la mai mult.

In sfarsit ajunsi in fata locului Natasha da cei 10 euro pregatiti cu o ora inainte si primeste de pe cealalta parte a gardului unui teren de fotbal o pungulita. Am plecat cat mai repede de acolo. In mare pentru ca voiam sa fumam dar si pentru ca locul acela era foarte straniu. Ajunsi, din nou, in metrou dam peste BauBau si stapanul sau care tocmai ce isi facea un cui. Eram doar noi in vagon asa ca nu s-a stingherit sa il si aprinda. Ne-a oferit si noua, dar am refuzat. Ceva parea destul de gresit pentru amandoi sa fumam intr-un spatiu atat de public fara nici o rusine.

Ei asa sunt, mai “fara rusine”.

ameradel