Pare ca… Mi-e Dor!

Mi-e dor de mirosul de acasa, de zgomotul si agitatia ei. Mi-e dor de franzela integrala gata feliata si de inghetata la cornet din coltul blocului. Poftesc de zile intregi dupa un Dristor Kebab, dar nu il gasesc. Mi-e dor de Fornettiuri si ai lor mici soricei. Mi-e dor de fasolea cu carnati si de cascavalul afumat. Gustul cartofilor prajiti ai bunicii deja a devenit halucinant. Imi lipsesc raioanele cu carne de toate felurile si branza proaspata. Ce sa mai zic de dulciurile cu adevarat dulci. Mi-e dor de Dorna si de Aqua, de Prigat si de Santal.

Mi-e dor de nonstopurile deschise la orice ora si de posibilitatea de a cumpara tigari din orice loc. Mi-e dor de cainii de pe strada. Mi-e dor de caldura innabusitoare si de crivatul uscat. Mi-e dor de caminul meu si de colegii mei de camera. Mi-e dor de salile goale de curs, de orele de seminar. Mi-e dor de gunoiul care nu isi gaseste locul in bataia vantului. Mi-e dor de barierele usor de sarit ale Metroului si de statia de la Unirii. Mi-e dor Covrigi calzi cu cremvusti si masline.

Mi-e dor de Lipscani si ale sale pietre cubice, de tocurile prea inalte, de fustele prea scurte, de fetele prea obosite dupa lungi nopti de distractie. Mi-e dor de muzica care se aude din subsoluri si de mirosul de iarba de la balcoane. Mi-e dor de balconul meu. Ce sa mai zic de acea canapea si toate amintirile ei. Mi-e dor sa ma intrebe paznicul in fiecare zi la ce apartament urc. Mi-e dor sa ma duc la o petrecere si sa am mai multi bani decat trebuie.

Mi-e dor de un rasarit de soare prea devreme. Mi-e dor de Gara de Nord, de oameni care iti vand bilete. Mi-e dor de cupoanele de student si de trenurile care intarzie sau de nasii care inca te mai iau cu ei. Mi-e dor de Dunare si de a ei Delta. Mi-e dor de filelist, de cei zeci de mega pe secunda si de wifi-uri la tot pasul.

Dar cel mai mult mi-e dor de voi.

Taramul Tuturor Posibilitatilor

Parcul Tei. Nu stiu daca se numeste chiar asa, dar aceasta este locatia mea in momentul de fata. Pe un afisaj digital apare ca fiind ora 13:55 si 31 de grade frumos impartasite pentru fiecare persoana de catre bunul nostru soare care se apropie de noi in fiecare primavara. M-am trezit bulversat, avand in vedere ca telefonul arata ora 7 jumate, laptopul era setat pe 8 jumate iar ceasul imi ramasese fara baterie undeva pe la 6 jumatate. Nu stiam ce sa cred, visez in continuare sau universul a luat-o razna in sfarsit?

Pe drum inspre parc imi tot suna in minte “Romania, ce nume frumos, ce tara frumoasa si ce oameni pe langa”! Supranumita de catre locuitori ”Tara tuturor posibilitatilor”, aceasta si-a construit renumele nu datorita parcurilor organice, a fetelor frumoase, a reliefului extrem de variat sau inteligentei locuitorilor. Desigur ca nu. Fiecare dintre noi stie ca Romania si-a capatat aceast renume in sensul cel mai prost si fiecare roman parca s-a trezit indatorat deodata sa creasca si mai mult veridicitatea acestor spuse.

Eu totusi nu sunt de acord. Nu vreau sa dau prea mult credit acestor vorbe in vant. Este adevarat, Romania are o fire mai dificila, are poate cele mai proaste atribute ca tara care a aderat in UE in care sa te dezvolti ca adolescent sau ca student, ca om in devenire. Este adevarat ca Romania sustine pe pamanturile ei fertile pe unii dintre cei mai prosti si zgarciti. Am fost crescut, din pacate, in aceeasi dogma in care trebuie sa te feresti de semenii tai. Aici oamenii bogati nu platesc impozite iar cei saraci umplu buzunarele doctorilor si ale functionarilor doar pentru a trai putin mai bine decat traiau ieri.

Dar cu ce e de vina tara? De ce aruncati numele tarii intr-o groapa de gunoi cand fiecare ar trebui sa se arunce pe sine in acea groapa? Romania nu are nicio vina ca dam spaga sau ca acceptam dominatia banului, a puterii. Nu ea l-a votat pe Basescu, nu ea primeste mita la examenele de Capacitate sau la BAC. Nu ea se vinde singura strainilor ca ultima centurista. Noi o facem! Fiecare dintre noi. Profitam de cea mai frumoasa tara si o transformam intr-un loc de nelocuit. Pustiu, plin de ura si de injuraturi.

Atunci consider ca ne convine sa ne complacem cu aceasta situatie. Norocul nostru ca dacii au stiut pentru ce se lupta si ca romanii au stiut ce sa cucereasca, dar adevarul este ca noi nu stim sa pretuim cu adevarat ceea ce putem primi de la ea. Pana si numele suna frumos, melodios… Pozitionarea este perfecta, clima este modesta, avem dealuri, campii, peisaje montane superbe. Dunarea ne scalda o treime din populatia tarii iar noi nu stim decat sa aruncam cu deseuri in ea! Avem si mare si nici macar nu avem desert. Ce poti sa ii ceri mai mult Romaniei? Vreti ca ea sa ne stranga gunoaiele de pe jos? Sa le arunce singura la cos, sa-si aleaga singura liderii si sa taie bugetele imense ale parlamentarilor?

Cum ar putea ea sa ne educe mai bine decat sa ne dea mostenirea genetica a unor oameni inteligenti, practici si plini de dorinta reusitei? Avem, si nu o sa zic cei mai buni, dar cel putin buni profesori, buni medici, ingineri si programatori. Suntem inca o populatie tanara condusa de mentalitatea comunista. Dar hai sa ne detasam de trecutul apropiat! Hai sa ne alegem singuri soarta! Sa dam noi afara din tara pe cine nu merita apelativul de roman! Nu sa ii lasam pe cei mai buni sa plece in alte tari straine doar pentru ca acolo se castiga mai bine. Pai asa hai sa plecam cu totii si lasam o specie de maimute in locul nostru! Poate vor evolua in oameni si vor avea mai multa grija de acest pamant decat avem noi acum.

Consider ca in momentul de fata cu totii ii suntem datori Romaniei sa o scoatem din rahat. Sa ii stergem aceasta faima rea! Ajutati-o si fiecare dintre voi isi va primi rasplata!

ameradel